Trupa “ANTAY”

foto: eu, Smile si trei din patru membri ai trupei ANTAY: de la stinga la dreapta Alexandru, Nikolai si Anatol.

Nu ştiu de sudul geografic şi istoric al Basarabiei pot fi atribuite meleagurilor mioritice. Nu ştiu de au aceste pământuri o energetică specifică şi nu ştiu nici de unde anume provine populaţia împestriţată a acestei regiuni. Însă ştiu că “nasc şi la Moldova Oameni”. Şi nu numai în nordul, centrul, dar şi în sudul ţării. Câmpurile întinse ale stepei Bugeacului ne oferă nu numai roade îmbelşugate ci şi talente inedite.

Daca ar fi sa ma refer la subiectul cel mai apropiat mie, adică muzica şi cultura rock de la noi, păi, întărindu-mi cele spuse mai sus vreau să vă aduc drept exemplu trupa “Antay” – o trupă rock autohtonă, nu prea cunoscută, membrii căreia vin din Taraclia, Vulcăneşti şi Cahul, s-au întâlnit şi au compus prima lor piesă în orăşelul Ciadâr – Lunga, au evoluat pe mica scenă a liceului unde studiau membrii formaţiei ajungând şi pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Chişinău în faţa a sute de spectatori.

După ce am reuşit să-i atrag în studioul Radio Media Cimişlia pentru a-mi acorda un interviu, dupa ce au şi fost deja în emisie, în una din ediţiile emisiunii ”ROCKestra”, am hotărât să public şi un fel de schiţă biografică a trupei pe blog.

Spre fericirea şi norocul lor, băieţii au ocazia să sarbatorească o dată fixa în fiecare an considerată a fi ziua de naştere a formaţiei – 7 noiembrie 1999. Era anul în care liceiştii Roman Ciflicli şi Nikolai Dimitrov s-au “găsit”, descoperindu-şi calităţi şi abilităţi comune printre care dominantă a fost cea de a cânta la chitaă. Ei şi cât le-ar trebui la doi adolescenţi visatori şi entuziasmaţi, mândri de cei 14 ani împliniţi, ca să se aventureze într-o “afacere”. Zis şi făcut – trupa a fost gata într-un moment. Denumirea trupei a fost sugerată de viitorul solist, Nikolai, având şi o nuanţă sugestivă a descendenţei băieţilor, ei atribuindu-şi originea conform istoriei familiale slavilor. De fapt “antai” era denumirea veche data de Imperiul Bizantin popoarelor slave din balcani. Ulterior, într-un gest de personalizare, “i” a fost înlocuit cu “y” astfel că trupa alcătuită din patru persoane (căci între timp s-au alaturat şi Anatol Balan la tobe şi Alexandru Jeliuc, chitară) a devenit “ANTAY”.

Versurile sunt vărsate în albia comună a trupei de către Nikolai, ea devenind şi scheletul piesei ulterioare. Aranjamentul muzical însă este rezultatul muncii colective în timpul orelor oficiale de repetiţie. Dar şi “neoficial”, stând de vorbă mai iau chitarele în mâini şi mai exersează, în acelaşi timp prinzând şi cel de-al doilea iepure, căci chiar în timpul acestor exersări îi vizitează inspiraţia. Anatol însă îşi asumă rolul de paznic, dat fiind faptul că nu stă cu chitara în mână. Păzeşte imaginaţia băieţilor să n-o ia razna şi totodată strecoară ideile bune în aceeaşi albie comună, bătătorindu-le apoi, când se aşează la tobe.

Uite aşa mergeau treburile în formaţie până în 2004, când liceenii noştri au devenit studenţi. Studenţi ai diferitor facultăţi, universităţi şi chiar ţări! Trupa catre acest moment deja era fortificată şi a reuşit să respingă atacurile desparţirii şi distanţei, aşacă de fiece dată când au ocazia să se reintegreze, cei patru nu gasesc mai potrivită o altă ocupaţie decât măria sa MUZICA ROCK!

Probabil de asta istoria trupei lor a fost publicată într-o enciclopedie a muzicii rock, ce-i drept că din Rusia. De ce nu în una autohtonă? Simplu. Pentru că nu exista una de acest fel.

P.S. În loc de încheiere. Informaţie mai detaliată despre formaţie şi membrii ei, precum şi poze, kiar unele înregistrari gasiţi pe site-ul oficial al trupei “ANTAY” – www.antaytheband.narod.ru

Eu am avut ocazia nu numai să-i aud, să-i văd şi să-i aplaud, dar şi sa-i cunosc personal pe Kalean, Tolea, Roman şi Sanea. Aşa obişnuiesc să se numească înde ei. Aşacă pot să bag mâina în foc – aceşti băieţi ştiu ce pot şi ce vor, de aceea pot ceea ce vor. Pot ei să cânte. Vor să facă ROCK!

foto: ANTAY la Monumentul lui Stefan cel Mare or. Cimislia